La inceputul prezentei crize, pe cand toti profeteau relaxarea proiectelor de recrutare si selectie si o crestere accentuata a numarului de candidati valorosi care sa haladuiasca singurei pe la interviuri, eu mi-am permis sa fiu reticenta, spunand ca singura modificare pe care o vom vedea, va fi cresterea numarului de aplicanti la ofertele de job si nicidecum cresterea valorii profesionale a acestora.
Nu a fost o atitudine de tip Gica Contra, ci o idee de bun-simt: educatia de toate tipurile in tara nostra este deficitara si de aici si o piata a muncii plina de contradictii si nevoi si extrem de deficitara la capitolul valoare. Nu ma refer aici doar la elite, caci numindu-se asa nu te astepti sa le gasesti pe toate drumurile, ci la oameni cu o motivatie corecta, cu capacitatea de a invata si apoi de a optimiza, cu dorinta de a face lucrurile cum trebuie dincolo de orice alt context organizational.
Asadar vorbim de o piata a muncii care nu a stat niciodata rau la capitolul cantitate, ci la calitate, exceptie facand domeniile de activitate care s-au dezvoltat prea brusc, unde nici macar de cantitate nu ne puteam lauda (a se vedea IT-ul). Si de unde nu e, cum sa ceri?
Dupa ce a trecut suficient timp, imi permit acum sa imi dau dreptate, caci vad ca nimeni nu o face 🙂 Numarul aplicantilor a crescut exponential, valoarea lor a ramas aceeasi, ba chiar pare ca a scazut la cat efort cere spre a fi descoperita. Sau poate chiar a scazut, pentru ca indiferent de situatia economica a firmelor, acestea au incercat din rasputeri sa ii pastreze pe cei care performeaza, dand drumul in piata celor dispensabili.
Alte modificari nemodificate? Poate ca salariile au scazut la nivel de breasla, dar nu si la nivelul candidatilor valorosi, care inca tin stacheta sus. Statistica suna incurajator, practica din proiectele de recrutare si selectie ne omoara insa!
Asadar, in ciuda somajului ridicat, companiile inca au probleme in a gasi angajatii potriviti. Potriviti zic! Si acestea vor continua, printre motive fiind: migrarea tot mai accentuata a fortei de munca in afara granitelor, sistarea sinucigasa a bugetelor de instruire, care dureaza de cativa ani si care costa mult mai mult pare si o lege a educatiei intr-o continua schimbare (estimez ca alegerile din 2012 vor aduce o alta…) care nu face decat sa duca spre infinit ca si interval de timp aceasta problema.
Asadar piata muncii nu s-a schimbat asadar radical. Nici nu avea cum. S-au schimbat doar statisticile si ceva din atitudini. In spatele gardului lor proaspat vopsit insa, acelasi leopard pandeste…