Din 2000 si pana in prezent am vazut indeaproape dinamica pietei IT si a proiectelor de recrutare si selectie si am simtit pe propria-mi piele cat de grea este tranzitia de la etapa in care programatorii aplicau, precum toti muritorii de rand pe atunci, la anunturile publicate in ziar, la cea in care sunt haituiti mai ceva ca gaina cu oua de aur.
Din 2006, de cand a aparut ITEX aud acelasi refren: criza de oameni in IT. Cu toate astea industria a crescut constant, au intrat in piata noi companii, cele vechi s-au dezvoltat, crescandu-si exponential numarul de angajati.
Suntem in anul de gratie 2014. Si da, refrenul persista: este criza de oameni in IT. 0% somaj, 100% nevoie de resurse umane.
Marea surpriza este ca si companiile IT, care par mai deschise si lipsite de paradigme, se uita tot spre stat cand vine vorba de solutii. Iar statul, adica reprezentantii lui care conduc facultatile de profil, sustin ca nu pot face nimic din cauza costurilor.
Cu alte cuvinte, IT-ul, care are a treia cea mai mare pondere din PIB, vrea oameni, iar statul nu are bani sa suplimenteze locurile la facultatile de profil.
Un cerc vicios pe care nu-l inteleg. Vad in esalonul invatamantului liceal parteneriate de tip public – privat care functioneaza de minune. Vad in invatamantul superior o gramada de facultati private care, daca ar gasi parteneri pe masura, ar putea creste calitatea si cantitatea absolventilor din zona IT.
Cu toate astea, refrenul se pastreaza, solutiile se invart in acelasi cerc vicios: suplimentarea bugetelor de recrutare si rotirea cadrelor de la o firma la alta
Deci nu este criza de oameni in IT. Cand vom vedea strategii serioase si bugete generoase, cand vom auzi discutii despre investitii (altele decat salariale) in resursa umana, vom sti ca gluma se ingroasa. Pana atunci, in IT sunt doar proiecte dificile de recrutare si selectie.