Critica, lauda, glumeste, observa si analizeaza! Acesta este sfatul pe care il dau intotdeauna celor care ma intreaba ce ar trebui sa faca in postura de intervievator.

Exista asadar 5 lucruri pe care le urmaresc de fiecare data in interviurile cu candidatii, indiferent de nivelul postului, de angajator sau de nivelul experientei lor profesionale:

1. Reactia la critica: spune multe despre echilibrul psihic al unui om, despre parerea lui fata de el, despre toleranta la frustrare. Oamenii care iau personal situatii de viata neutre devin usor hiperstresati, adevarate bombe psihologice. Interviul de angajare, desi are o miza mare uneori, este o intalnire de 1-2 ore cu persoane pe care ai putea sa nu le mai intalnesti niciodata. A sari la gatul intervievatorului pentru ca iti pune la indoiala niste calitati, nu-i tocmai semn de normalitate. De asemenea, a nu incerca sa contracarezi elegant negatiile acestuia, nu-i tocmai productiv. 

2. Reactia la lauda: spune multe despre parerea oamenilor fata de ei insusi si despre cat de reale sunt realizarile/ abilitatile/ experientele lor. Unora le lauzi fontul ales in redactarea CV-ului si se poarta de parca au descoperit tratamentul unei boli incurabile. Modestia exagerata iar nu-i buna. O parere realista despre propria persoana pare a fi adesea calea sigura spre impliniri profesionale. In unele proiecte insa, ceva lipsa de siguranta de sine parca merge…

3. Simtul umorului: Nu va inchipuiti ca spun bancuri la fiecare interviu sau ca doar cei amuzanti ajung pe listele scurte, dar ma folosesc de situatiile ivite pentru a testa aceasta calitate. Simtul umorului releva inteligenta candidatilor, abilitatea de a gasi o supapa pozitiva la stres, in plus este una din trasaturile unui lider. Evident ca exista persoane introvertite si aparent fara umor, asa cum exista si meserii care cer astfel tipuri de personalitati. Exista si un anumit nivel de stres care uneori nu prea te lasa sa percepi normal glumele. Insa a avea umor, a fi mucalit sau macar a fi tolerant la cheful altora de gluma este clar o calitate.

4. Bunul simt: Nu ma refer doar la cele invatate in primii 6 ani de acasa, ci la capacitatea de a reactiona echilibrat in diversele situatii aparute. Si credeti-ma ca apar!

5. Limbajul: pe cel scris il vad in CV – as putea scrie o carte despre analiza CV-ului, dar cred ca nu ar citi-o nimeni - si de aceea nu-mi plac CV-urile cosmetizate de consultanti. Limbajul si gandirea merg mana in mana. Nu exista om care sa gandeasca limpede si sa vorbeasca alambicat (poate doar balbait, daca a suferit traume, dar nu incurcat din punct de vedre al formularilor verbale). Cel mai mult imi plac candidatii care incep sa vorbeasca in limbaj hiperspecializat ca sa-si demonstreze dibacia profesionala. Daca nu poti sa-mi explici pe limba mea, avem o problema! Nu toti colegii sau clientii o vorbesc pe a ta, tocmai de aceea esti angajat(a)!

Exista evident o scala de masura si niste minime si maxime acceptate in functie de fiecare post si organizatie in parte. Exista si un optimum. Nu am de gand sa descriu aici toate cele si nici sa fac studii de caz. As divulga din secretele profesionale. (De fapt ar lua cateva milioane de caractere ) Si evident exista alte abilitati, cunostinte, trasaturi de personalitate, urmarite, in functie de job, de angajator, de echipa acestuia.

Nu incerc sa va impun metoda mea de lucru sau sa spun ca este un panaceu al selectiei angajatilor! Ceea ce incerc sa spun este ca in spatele unora din interviurile de selectie pot sta mai mult decat intrebari. Pot sta situatii de test, capcane, ochi care vad si urechi care aud mai mult decat se spune. Si ca uneori, nimic nu este intamplator!

Mi-as dori asadar ca recruiterii sa inteleaga ca interviul poate fi cea mai subiectiva metoda de selectie daca nu gasesc metode de a depasi bariera intrebarilor conventionale, iar candidatii sa inteleaga ca interviul nu este o alba-neagra, ci poate fi un adevarat savantlac, chiar daca nu pare.