Un articol din Capital, citit printre randuri, mi-a amintit de cea mai mare greseala pe care o fac uneori capii de companii.
Si nu ma refer la a angaja oameni nepotriviti. Aceasta este o greseala regretabila, dar nu omoara pe nimeni. A nu scapa la timp de oamenii nepotriviti poate fi fatal unei afaceri.
In zona de recrutare si selectie, oricat de mult am rafina metodele, este imposibil sa eliminam rateurile. Iar cand vorbim despre pozitii de top si headhunting, este si mai greu. Oamenii se vor purta intotdeauna altfel in perioada premergatoare angajarii, vor demonstra din rasputeri ca sunt mai buni, mai loiali, mai valorosi, cu un caracter mai alb decat personajul cu piticii. Dupa care, lucrurile pot lua o intorsatura nefericita: apar diverse cauze ale demotivarii sau deraiaje in chimia cu ceilalti membri ai echipei, se ivesc alte interese, mai mari si mai profitabile decat cele ale companiei angajatoare. Se intampla, nu traim intr-o lume perfecta, asa ca lucrurile functioneaza adesea imperfect.
Catastrofa este a nu te detasa la timp de acesti oameni. Astfel, secrete ale companiei pot fi in pericol, din calcul sau din neglijenta. Imaginea firmei poate fi compromisa si stim cu totii ca a recastiga increderea clientilor si partenerilor este infinit mai greu decat a o castiga. Avantaje competitive pot fi pierdute, alti oameni cheie pot parasi corabia, chiar daca nu ei sunt cei care trebuie sa plece.
Nu doar Marck Zuckerberg si-a dovedit aceasta abilitate vitala afacerii sale. Jack Welch sustine fatis reimprospatarea periodica a echipei si renuntarea fara regrete la verigile slabe. Si despre raposatul Steve Jobs se zice ca obisnuia sa concedieze in mod radical pe cei care reprezentau un pericol pentru imaginea Apple. Donald Trump a creat un adevarat show bazat pe ideea concedierii. Si exemplele pot continua.
Este adevarat ca a concedia pe cineva nu este usor si nici dezirabil. Dar este mai profitabil decat a plati si angajatul si toate greselile sale.