Ce stiu si ce nu stiu angajatorii romani?

Ce stiu si ce nu stiu angajatorii romani?

Ce nu stiu?

Nu stiu ca apa calda a fost de multisor inventata. Astfel sunt intr-o perpetua cautare de modele proprii, de proceduri unice, de tipologii nemaivazute pana acum, in loc sa-si concentreze energia acolo unde chiar este cazul si sa ia apa calda ca atare, mai ales ca pentru ea nu exista drepturi de autor ci doar furnizori…

Nu stiu ca mai presus de bani si strategii sunt oamenii. Greselile epocale din business n-au fost facute de bani, nici macar nu sunt datorate lipsei lor, ci de oameni, de angajati sau consultanti externi.

Nu stiu sa reactioneze la greseala. Fie o ignora, fie o suprapedepsesc, dar niciodata nu transforma greseala intr-o procedura care sa duca la evitarea ei pe viitor.

Nu stiu sa incurajeze comunicarea de jos in sus. Top Managerii romani tind sa devina zei absoluti care nu se mai pot cobori la nivelul muritorilor de rand. Doar ei pot decide ce trebuie facut, cine trebuie sa faca si cum trebuie facut! Si daca nu se intampla asa, cineva (de regula altcineva) trebuie sa plateasca. 

Nu stiu ca exemplul propriu spune mai mult decat discursul propriu. „Comunicati, angajatii mei, chiar daca eu sunt mut!” , „Fiti disciplinati, angajatii mei, chiar daca eu am carnetul auto suspendat pentru nerespectarea limitelor de viteza!”, „Respectati normele de protectie a muncii, angajatii mei, chiar daca eu nu am avut niciodata echipament de protectie intrucat nu se asorteaza cu costumul!” Sunt exemple ipotetice (chiar sunt!), dar perfect valabile in multe cazuri! Tot aici as incadra si faptul ca sefii nu isi asuma greselile, dar se asteapta ca angajatii sa o faca.

Nu stiu ca istoria firmei trebuie respectata si impartasita constant cu angajatii. De aceea apar decalaje fantastice intre angajatii vechi si cei noi, de aceea angajatii sunt rezistenti la schimbare: pentru ca nu simt ca fac parte din ceva care a evoluat in timp, cu bune si cu rele.

Nu stiu sa-si fixeze unitati de masura pentru a evalua performanta sau a-si masura noii angajati. „Pe candidatul X mi l-a recomandat cutare, deci e bun!” „Despre angajatul Y, mi-a zis cutare ca nu-i bun sau ca e chiar prost!” sunt fraze care apar frecvent in practica manageriala. De aici o gramada de frustrari si de probleme ale angajatilor, relevate de mai toate studiile autohtone de masurare a satisfactiei angajatilor.

Ce stiu?

Angajatorul roman are un stil unic de a-si motiva angajatii care conteaza. Eficient, natural, fara sa faca rabat la nici un dram de energie sau bani, angajatorul reuseste (daca vrea) sa-si fidelizeze oamenii cheie intr-un mod exemplar.

Angajatorul roman implementeaza greu decizii negative. Adesea angajatii sunt mult mai mult decat un cod in aplicatia de salarizare, sunt mame, tati, consumatori, suflete, oameni. Chiar si angajatii care gresesc flagrant sunt cei care au facut candva un bine si merita astfel multiple alte sanse.

Angajatorul roman este cel care isi pune amprenta asupra unor culturi organizationale greu de introdus in tipare. Ceea ce este bine pentru tonusul angajatilor!