Ce stiu si ce nu stiu angajatii romani?

Ce stiu si ce nu stiu angajatii romani?

Ce nu stiu?

Sa fie cumpatati in a risipi resurse. Daca li se impune stingerea luminilor sau reutilizarea unor resurse, invoca zgarcenia. Daca li se impune un consum optim de resurse in munca lor, se gandesc ca Hagi Tudose traieste si este seful lor.Nu inteleg de unde falsa idee ca generozitatea este similara risipei, cert este ca perceptia autohtona asupra firmelor cu principii ce imbie la cumpatare este aceea ca sunt de fapt conduse de avari.

Sa gandeasca pozitiv. Probabil ca ne-a daunat rau istoria recenta, altfel nu se explica paranoia in floare. Tot ce este rau in lume, graviteaza in jurul angajatului roman: are cei mai rai manageri, lucreaza la cea mai rea firma, are niste colegi incredibil de rai, procedurile sun rele, raul este pretutindeni! Iar cea mai rea este schimbarea! Intotdeauna are un scop rau si se va termina rau!

Sa se auto-instruiasca. Formarea profesionala este intotdeauna treaba firmei, niciodata o responsabilitate individuala. Nu conteaza ca sunt nenumarate resurse gratuite, ca experienta altora la care ar trebui sa caste gura e mai valoroasa decat un curs formal de instruire, nu da firma bani, nu invata!

Sa se respecte. Mai presus de a cere respectul altora (sefi, colegi, clienti) ar trebui sa ne stimam noi insine. Sa facem cinste meseriei alese, blazonului nostru, principiilor si valorilor in care credem. Garantat altii ne vor urma!

Sa colaboreze, sa munceasca in echipa. Romanul este individualist prin excelenta, intrucat nu-i prea place sa-si imparta laurii. Efectele acestui tip de gandire sunt evidente…

Sa gandeasca in termeni de costuri si profit. Firmele sunt obligate sa-i angajeze si sa-i plateasca pentru ca asa este moral. Ba mai mult, sa le creasca salariile pentru ca asa este social. Si sa-i tina pana la pensie, indiferent daca produc ceva pentru ca asa e logic!

Sa-si asume responsabilitatea greselilor. In caz ca nu ati observat, intotdeauna vina e comuna sau a altora. Niciodata individuala!

Si nu in ultimul rand, angajatii romani nu-si cunosc drepturile pentru ca nu le pasa de ele. Altfel s-ar interesa, ar citi, s-ar instrui, ar profita la maximum de ceea ce li se ofera din punct de vedere legitim.

Ce stiu angajatii romani?

Sa relationeze si sa comunice. Cand au chef , ce-i drept!

Sa se adapteze rapid unor situatii noi. Romanul s-a nascut frate cu NLP-ul 🙂 Angajatii romani pot orice, trebuie doar sa-si puna in cap sa poata!

Sa recupereze. Nu exista decalaj pe care angajatul roman sa nu-l poata surmonta. Are nevoie doar de putina motivatie si de instrumente potrivite.

Sa creeze. Romanul este cel care punea ciorapi de dama in locul curelei de transmisie auto. Daca exista o problema, atunci cea mai creativa rezolvare va fi clar cea a angajatului roman.

Lista ramane deschisa.