Ca si eterna intrebare „Ce vor femeile?”, chestiunea „Ce vor angajatii?” pare la fel de neclara si profund generatoare de incurcaturi.
Astfel, multi manageri cred ca angajatii isi doresc salarii mari. Corect, voluntariatul este aparajul ONG-urilor, asa ca angajatii vin la munca sa fie platiti si, pe cat posibil, sa fie platiti generos.
De asemenea, se considera ca angajatii isi doresc conditii bune de lucru. Spatii de munca adecvate, instrumentele de lucru de care au nevoie, timp de lucru optim, responsabilitati pe masura abilitatilor lor profesionale. Asa este, nimeni nu lucreaza sarguincios intr-un buncar, avand la dispozitie doar o piatra si un lemn.
Altii rafineaza problema si cred ca angajatii isi doresc si pachete de beneficii care sa-i motiveze. Salariul nu-i suficient, trebuie ceva mai mult ca angajatii sa vada ca sunt pretuiti la adevarata lor valoare.
Surpriza apare atunci cand toate aceste dorinte devin realitate, iar angajatii sunt tot nemultumiti.
In fapt, toate studiile din domeniul organizational arata un fapt banal:
Gradul de satisfactie a angajatilor este direct influentat de… seful pe care il au. Daca acesta are asteptari clare si stie sa comunice, sa delege, sa creeze o atmosfera placuta la locul de munca, angajatii sunt motivati sa performeze chiar daca nu au salarii generoase sau birouri clasa A. Cu alte cuvinte, lipsa de leadership determina lipsa de motivatie sau genereaza costuri mari in a motiva angajatii.
Problema cu angajatii pare lamurita de stiinta. Totusi, ce vor femeile? 🙂