De putine ori lipsa de implicare in zona de HR isi face simtita prezenta vizibil, dureros si mai ales public. Iata insa, un caz rasunator, cel al Petrom, care rastoarna mentalitatile actuale:

Asadar Petrom a ajuns la frumoasa suma de 20.000 de litigii de munca. Peste 20.000 de angajati sau fosti angajati au dat compania in judecata, asta in conditiile in care numarul angajatilor era in 2007 aproximativ 30.000 (nu am gasit date mai recente).

A bugeta peste 120 de milioane euro pentru litigiile de munca este enorm, chiar si pentru un colos. In conditiile in care angajatii beneficiaza de un sindicat puternic, suma este cu atat mai aberanta, intrucat prin definitie, un sindicat protejeaza drepturile membrilor sai.

Aici nu mai vorbim de lipsa gandirii strategice, de cine stie ce rafinamente de management RU. Vorbim de niste situatii prevazute de legislatia muncii, care, la nivelui companiilor mari ce invoca responsabilitatea sociala constant, ar trebuie sa fie respectate intocmai. Responsabilitate sociala nu inseamna doar sa faci piste de biciclete, inseamna sa iti tratezi angajatii responsabil si sa aplici legea intocmai.

Eu vad asadar o ecuatie destul de simpla: un sindicat care are alte treburi + un departament HR care are alte treburi = 120 milioane de euro. Si vorbim doar de ceea ce s-a bugetat, caci socoteala de acasa si cea din targ nu prea se potrivesc si parca vad suma crescand ca aluatul.

Pentru managerii HR de vita nobila este un semnal de alarma: intai vine calul si apoi caruta. Caci inainte de asessment, leadership, performance appraisal, training si alte concepte care suna bine, trebuie pusa functia de administrare de personal. Aceea care reglementeaza strict relatiile de munca angajat-angajator, care stabileste cat munceste, cum munceste, cum este platit si altele la fel de importante si care nu ar trebui sa suporte nuante, tonuri si culori.