Am rasfoit zilele acestea ceva carti de specialitate, aparute recent pe plaiuri americane. M-a frapat perpetua procedurizare si desele referiri la legislatia muncii.

Iata asadar ca altii, mai patiti si mai plimbati prin tribunale, sunt deja intr-o era concreta si pragmatica, timp in care noi ne omoram cu romatismul in ale resurselor umane. Legislatia nu ne place, e drept ca nici nu ne ajuta intotdeauna, dar vorbim intruna de motivatie, dezvoltare profesionala, retentie.

Dar nu voiam doar sa ma laud ca citesc, ci voiam sa constat ceva cu voce tare: daca arunci un ochi de nespecialist asupra unor analize ale legislatiei muncii autohtone, te iei cu mainile de cap. Un limbaj tipic, dintr-un lemn de esenta tare, mii de sensuri si intelesuri si evident o gramada de lacune, intrucat legea noastra isi are radacinile in carti, nu in realitate. Sunt paragrafe scrise de juristi, pentru juristi, rezultatul fiind o natie de angajati needucata din punctul de vedere al drepturilor.

Daca treci insa granitele tarii (in mod livresc), brusc totul pare a avea un singur si clar inteles, fie ca esti asuprit, asupritor sau specialist in drept.

Nu spun ca in alte tari de soare pline nu-i rost de abuzuri sau de incalcari ale legislatiei. Spun doar ca altii par a invata din experientele trecute, ca sunt mai lucizi, mai clari si mai eficienti in a aplica preceptele acesteia.

Concluzionez la fel de subiectiv, dar si metaforic: inainte de a servi rafinamente, ar trebui mai intai sa fixam baza. Atat timp cat aceasta este instabila, caviarul va fi privit ca ochi de peste, inutil eviscerat.