Amarui

Amarui

Ramasa in urma cu lectura blogurilor, abia astazi am citit mesajul de ramas bun al lui Liviu Hahaianu. Desi nu cred ca este loc de regrete, acest “la revedere” cu iz de adio m-a intristat. Adio resurse umane, mi s-a cam luat de voi! Cred ca majoritatea celor care fac recrutare la acest moment simt citind cele scrise franc de Liviu ceva fiori reci pe ceafa. Devine din ce in ce mai greu sa-ti pastrezi entuziasmul cand totul pare potrivnic: piata, oamenii si mai ales lipsa lor, statul cu ai sai reprezentanti, Europa cu ale sale deschideri, conceptul de low-cost generalizat in patria noastra… Daca la acestea se adauga si cateva ingrediente personale, iata reteta perfecta pentru esec.

Eu ii urez succes si ii doresc sa-si recapete entuziasmul. Blogging-ul pastreaza spiritul tanar, mintea deschisa si prietenii aproape, asa ca nu e cazul sa se lase de aceasta meserie. Iar la resurse umane se poate intoarce peste 20 de ani, cand aceasta piata va fi una matura si nu un negot nefiresc.