Azi scolarii isi incep activitatea. Emotii, aglomeratie, buchete de flori. Ca este prima zi de scoala sau “a doua prima zi de scoala” sau ca deja ne-am inceput activitatea profesionala, pentru toti este o zi cu conotatie speciala. Pentru unii - o zi fericita, de reintalnire cu colegi si prieteni sau cu o invatatoare zambitoare. Pentru altii reincepere de cosmaruri gen: “aragaz cu patru ochi” sau cine stie ce profesor nesuferit.

Scoala nu mi-a lasat traume. Imi amintesc insa de debutul meu fulminant in cariera si de prima intrevedere cu o doamna care conducea (si conduce si acum, dar alta) o firma de recrutare. M-a facut mat din doua intrebari plictisite, desi eu ma dusesem pentru consultanta in cariera nu pentru interviu. Am mers pe jos de la Piata Alba Iulia pana la Eroilor ca sa rumeg intamplarea. M-am simtit ca si cum eu incercam sa descopar calea si cineva imi zicea: vei muri saraca si singura pentru ca esti o prostanaca.

Din pacate oamenii care ne-ar putea influenta destinul sau cariera nu ne acorda prea multe sanse. In scoala romaneasca exista doua concepte necunoscute: motivatia si descoperirea potentialului. De aici lipsa unei adaptari, a unei diferentieri a actului educativ. Daca nu esti bun la matematica ai sanse sa fii considerat un ratat, un elev mediocru. Intrarea in piata muncii este de asemenea frustranta. Aici motivatia si potentialul nu mai conteaza, ceea ce este important pare a fi experienta.

Ca altii nu ne acorda sanse, este problema lor. Sunt limitati.  Ca noi nu ne acordam insa, este trist si hotarator. Asadar, deschideti ochii, urechile si toate simturile din dotare si credeti in voi chiar daca sunteti singurii care o faceti!

Auziti clopotelul?

(Daca da si nu locuiti in apropierea unei scoli incercati sa va relaxati mai mult!)