Iata ce scriam in 2007:
„Acuzam tot mai mult dificultatile cu care ne confrunta piata muncii in perioada actuala. Juniorii se plang de lipsa sanselor, companiile de lipsa candidatilor eligibili, noi toti de neseriozitate. Toate acestea sunt in mod cert produsul lipsei de focus si de strategie la nivel social: invatamantul isi parcurge drumul istoric trasat, iar companiile isi verifica in mod constant profitabilitatea, uitand sa priveasca in mod responsabil asupra pietei muncii.
Ce va fi insa peste inca 10 ani? Majoritatea absolventilor de studii superioare, tehnice sau nu, este asimilata call-center-elor si centrelor de suport al caror numar explodeaza. Astfel, pe salarii confortabile pentru nivelul lor profesional, candidatii eligibili de maine, realizeaza acum sarcini relativ rutiniere, singurele calitati profesionale pe care si le dezvolta fiind asadar toleranta sporita la frustrare si robotizarea relatiei cu clientul. Infidelitatea resurselor umane atat de acuta, pare a fi in acest caz o rezolvare: cine pleaca progreseaza. Din pacate marea majoritate migreaza tot spre centre de suport determinand doar o crestere, sesizabila sau nu a salariilor, nu si o dezvoltare a profilului profesional.
Cum va arata aceasta patura profesionala peste 10 ani? Cati dintre acesti candidati, defavorizati de un sistem de invatamant antic si neeficient si de joburi putin antrenante din punct de vedere profesional, vor reusi sa-si cladeasca o cariera bazata pe progres? Lucrurile par cu atat mai grave cu cat, in mod cert va exista la un moment dat un regres al numarului de absolventi care se vor indrepta spre aceaste centre. Asadar, cele mai sumbre previziuni, arata nu numai ca peste 10 ani piata muncii va fi invadata de candidati paradigmati in joburi rutiniere, dar si ca aceste centre isi vor pierde incetul cu incetul atractivitatea. Recrutarea in masa va deveni din ce in ce mai greoaie, fiind inlocuita de cea individuala, umplerea golurilor va fi anevoioasa. Nevoia de suport insa va creste odata cu cresterea tehnologica.
Pare un cerc vicios: este clar ca nu putem stopa extinderea unor afaceri extrem de profitabile si necesare, pe de alta parte dezvoltarea lor alerta va modifica in mod ireversibil piata viitoare a muncii, care oricum nu sta sub o stea norocoasa.
Tot ce putem face la acest moment este sa previzionam riscurile si sa ne pregatim pentru ce va urma. Putem dirija o parte din profitabilitatea centrelor de suport catre programe de instruire profesionala sau programe scolare. Si putem redefini criteriile de recrutare, bazandu-ne cat mai mult pe potential, talent, adaptabilitate si disponibilitatea de a invata. Aceste calitati nu pot fi niciodata victime ale unui job rutinier.”
Suntem in 2015 si traim vremurile pe care le profeteam. Nu am fost interesati nici sa previzionam riscurile si nici sa ne pregatim pentru ele. Vor veni vremuri si mai grele, pentru ca deja din punct de vedere salarial Romania si-a pierdut din atractivitate, dar cine asculta de consultanti?