Daca lucrezi in IT sau in alt domeniu fericit pentru candidati (si nefericit pentru noi cei care recrutam) ai cu siguranta de unde alege. Dar cum iti alegi viitorul loc de munca?

• Un criteriu important: marimea companiei. Conteaza si stim cu totii. Daca esti o persoana cu initiativa si care are nevoie feed-back imediat si constant, intr-o companie mare, in care relatiile si comunicarea au o structura bine stabilita dar si o oarecare lentoare s-ar putea sa fii coplesit. Daca esti o persoana careia ii place sa aiba un job foarte clar delimitat si responsabilitati stabile sau iti place sa ai posibilitatea reala de a creste ierarhic, nu ai ce cauta intr-o firma mica. Evident lucrurile variaza de la o companie la alta si de la un manager la altul. Oricum gandeste-te daca te-ai lauda prietenilor despre job-ul tau cum ai face-o: “lucrez la firma x, sigur ati auzit de ea” sau “lucrez la o firma si m-am implicat intr-o gramada de chestii care ma pasioneaza”?
• De asemenea, conteaza mediul de lucru. O privire sumara iti poate arata cat de mult se investeste in oameni si in sanatatea lor (birouri curate si optim populate, PC-uri performante, acces la apa/ cafea/ frigider), relatiile interumane (daca la intrare te asteapta o persoana artagoasa sau una amabila, daca intervievatorul uita de tine minute in sir sau daca este punctual, daca oamenii din jur par stresati sau relaxati,…). Si “open space vs. birouri” reprezinta un criteriu de selectie. Cu putina atentie iti poti da seama totodata de gradul de organizare al companiei: cat de structurat este procesul de selectie, cat de multe intrebari raman fara raspuns, …
• Este obligatoriu sa-ti cunosti viitorul sef direct. Daca nu apuci sa-l cunosti in timpul procesului de selectie, nu-i a buna. Oricat de ocupat ar fi, un manager trebuie sa se implice in a-si alege echipa. De asemenea, un proces de recrutare prea scurt (vazut, placut, ofertat, toate la primul interviu) denota graba. Iar graba strica treaba…
• Apoi atentie mare la oferta salariala si de beneficii. Vorba zboara, scrisul ramane. Nu e vorba intotdeauna de rea intentie ci de un proces natural numit uitare. Iar cand spun scris nu ma refer la o suma aruncata in corpul mailului ci la o oferta structurata, care sa sa contina titlul postului, salariul, eventual potentiale etape de crestere si alte beneficii. Interesati-va inainte de a accepta oferta daca exista clauze speciale in contractul pe care il veti semna. Sfatul meu este sa fugiti de organizatiile paranoice, adica cele care definesc perioada de proba de 6 luni (stim ca o vei da in bara!), preavizul tot atat (stim ca o sa pleci!), va cer jumatate din salariu garantie (stim ca ne vei fura toti clientii!) sau va cer sa nu va mai profesati pe vecie meseria pe care o aveti.
• Nu strica sa te asiguri ca viitorul in acel loc de munca suna bine. Ce se va intampla dupa ce se va termina proiectul in care vei fi implicat? Exista sansa cresterii profesionale? Exista planuri de cariera?
• Nu accepta o oferta numai pentru ca este mai tentanta din punct de vedere salarial. Daca aceasta este valoarea care sta la baza carierei tale, nu poti ajunge prea sus.
• Nu strica sa-ti intrebi prietenii/rudele daca stiu ceva despre compania in cauza. Cine zice ca numai companiile au dreptul de a cere referinte?!

Personal, in afara de cele precizate mai sus, nu as accepta sa lucrez pentru o companie care nu are site corporativ, mai lipseste sa aiba adresa la o casuta postala si m-as duce direct la Oficiul pentru Prevenirea Spalarii Banilor; nu as accepta sa lucrez intr-un birou fara geamuri sau intr-un open space luminat 100% artificial si nu as accepta sa lucrez intr-o companie care are timpul de lucru oficial mai mare decat cel de 8 ore zilnic. Intotdeauna programul se prelungeste nejustificat de mult si ajunge lejer la 12 ore (incluzand pauza de masa), iar zilele lucratoare din 5 devin 6…7…. Adresea angajatii ajung sa aiba revelatii gen: nu mai pot intra in sufragerie din cauza plantelor decorative devenite arbori; copilul imbracat in pantaloni scurti pe timp de iarna cere cheile de la masina. Cand a crescut asa?! Se poarta iar evazatii, iar vecina care avea 30 de ani a murit de batranete?!? N-am zis bine revelatii, sunt cosmaruri!

Oricum ar fi alegeti intelept! Daca o companie ar trece toate filtrele enuntate aici, ar fi cu siguranta cea ideala. Stim deja ca nu exista ideal materializat, in plus, in emotiile momentului, artagoasa de la intrare pare chiar draguta, iar faptul ca cel care te intervieveaza intarzie iti da un ragaz sa-ti tragi sufletul. Succes!