Sunt pe platou. Ce fac acum?

Sunt pe platou. Ce fac acum?

Am o venerabila varsta care-mi permite sa ma uit atat in fata cat si in urma. Despre cariera mea pot spune ca este departe de a ajunge pe platou (sper eu…), dar vad in jurul meu din ce in ce mai multi oameni care au ajuns deja acolo. O fi bine, n-o fi… Dar ce inseamna platoul asta?

O cariera constant ascendenta, isi opreste la un moment dat cresterea si stagneaza acolo un timp. Acesta este platoul: intervalul de timp in care cariera stagneaza si continua apoi un curs descendent. Altfel zis si mai clar, platoul este acel punct al carierei din care nu mai poti decat cobori. Norocosii gasesc uneori resurse de a continua traseul ascendent si se cheama ca nu a fost chiar platoul. Ghinionistii incep coborasul. Iata asadar platoul, bau-baul carierei noastre. Dar cui ii e frica de bau-bau?

Unii ating acest reper mult prea devreme. Cariere (de invidiat, gandim noi) care incep de la un punct mai inalt in mod artificial stabilit, sau care au sarit peste niste etape, tind sa-si atinga platoul prea devreme. Si sa aiba o perioada de stagnare frustrant de mare. Dupa care urmeaza coborasul… Dinamica zilelor nostre in ceea ce priveste atragerea fortei de munca (a se citi disperare) avantajeaza aparent candidatii. Aparent, adica ii avantajeaza acum. Vom vedea in timp care este adevaratul pret pe care-l platim pentru aceste clipe minuscule de glorie financiara si profesionala.

Unii nu apuca sa-l prinda. Cresc, cresc, au bafta de noi provocari profesionale si odata ajunsi in varf sunt prinsi de pensie. Acestia sunt poate cei mai norocosi, intrucat nimic nu-i mai frumos decat sa te retragi implinit profesional si cu sentimentul ca ai fost un bun profesionist. Se zice insa ca norocul si-l face omul. Sau ca ti se da, dar nu ti se baga in traista.

Mult prea multi carieristi autohtoni isi gasesc platoul in jurul varstei de 35 de ani. De ce? Pentru ca imaturitatea amintita a pietei de munca si imaturitatea proprie ne consuma de timpuriu. Ne omoara creierul si capacitatea de a ne lupta si ne blazeaza prea din timp. Cautam comoditatea, adica platoul. Si o gasim. Si apoi ne e ciuda ca am gasit-o pentru ca in timp ce noi stateam comod la caldurica si ne bucuram de beneficiile efortului dozat, altii cu vana si neblazati ne-au luat-o inainte.

Imi doresc pentru mine si pentru voi sa gasim puterea de a nu cauta platoul. Batranetea e urata poate si pentru ca nu ne dam sansa de a fi si atunci doriti si cautati pe piata muncii. Ai ajuns pe platou? Daca nu ai implinit 50 de ani, roaga-te sa nu fii acolo inca!