Am avut in ultima vreme contact cu persoane cu dificultati in cariera. Unii se paradigmeaza intr-o situatie punctuala care pare fara iesire. Altii se paradigmeaza in propria lor viata, zbatandu-se constant sa iasa, dar amanand intotdeauna momentul. Unii au pur si simplu ghinion, altii si-l fabrica cu mana lor, ramanand uimiti de cat rau isi pot face singuri.

Dificultatile in cariera sunt constante ale vietii noastre. Debutul e greu, continuarea fulminanta, finalul dureros. Cred ca nu toti suntem programati spre succes. Cred ca o forta naturala impinge pe cei mai multi la esec si pe cei alesi spre realizare. Societatea are nevoie de saraci, zice sociologia si mare dreptate are. Avem nevoie de ingrijitori, vidanjori, zidari, agricultori. Nu iti trebuie facultate pentru asta si nici gandire strategica. Nu ai unde avansa decat poate din punctul de vedere al nevoii de baza: salariu. 

In IT este la fel. Nevoia de manageri este constanta, dar nu toti pot fi manageri. Cine spune ca dupa 2 ani de munca trebuie musai sa castigi 1500 de euro. Cine spune ca neaparat dupa inca 2 ani trebuie sa conduci o echipa? Cine spune ca la final trebuie musai sa fii mogul al internetului? Nimeni, nici macar propria noastra ratiune.

Nu suntem toti programati spre succes, daca il definim ca reusita financiara sau renume profesional. Dar am putea fi daca succesul pentru noi ar insemna echilibru si tihna. Intre un vidanjor plin de viata si impacat cu sine si un viitor posibil manager frustrat de conditia sa incerta, care-si face calcule cat mai are de tras pana trece la o clasa superioara de masina, parca tot mai de succes e primul! Parerea mea.