Recrutez pentru firma cu staif – o alta perspectiva

Recrutez pentru firma cu staif – o alta perspectiva

Deunazi o buna prietena a fost invitata la interviu la o firma care recruteaza pentru o alta firma mare si cu brand lustruit. Nu zic cine, persoane importante. Dupa indelungi negocieri telefonice (omul lucreaza si nu-i e usor sa plece la orisice ora la interviu), unele clefetite cu un sandwich si o barfa cu colega (ia zi fata, ai maine interviu?), ajunge la locul cu pricina. Intervievatorii, in numar de doi reprezentau ambele parti ale baricadei: fata de la HR si un tehnic.

Initial, cand am auzit faza cu clefetitul mancarii, m-am gandit ca va trece prin asa numitul interviu de stres. Daca asa a fost, ma gandesc sa o vanez pe domnisoara in cauza intrucat e maestru in domeniu. In primul rand, posturile erau doua, de fapt unul, altul pentru care fusese facuta invitatia initiala. Apoi conversatia a continuat in aceeasi nota optimista. „Va doriti sa avansati?” intrebarea specialistului. „Da, normal” raspunde candidatul. „Ghinion, la noi n-aveti unde!” Urma sa adauge: „Noi cautam scavi pe viata!”. La asta s-au adaugat intr-un mix perfect cu miros de hr putred clasica intrebare cu cincinalul, punctele tari si slabe (si nu ma crede nimeni cand zic ca inca sunt relevante!) si bifatul pe lista a calitatilor si lipsurilor (si aici supracalificarea devenea subcalificare, probabil tot pentru a provoca stres, ma gandesc si nicidecum pentru ca existau niste criterii un pic neclare pentru duduia in cauza). In tot timpul asta omul tehnic incerca sa dreaga busuiocul. Probabil celebra tehnica a politistului cumsecade vs politistul nasol. Jos palaria dragi confrati. Tineti-o tot asa! Si ne se duce buhul mai dihai de profesionisti fara pereche ce suntem.

Sunt ironica, poate invidioasa… Oricum, acesta nu a fost interviu de stres ci o dovada de incompetenta. Dar iata ca mojicia, „buna” crestere si prostia fac uneori in recrutare casa buna cu staiful!