Saptamana trecuta am raspuns unor intrebari privitoare la rolul mentorilor in cariera. Un sumar al raspunsurilor il gasiti aici.

Simt nevoia unor precizari suplimentare:

1. Nu oricine isi poate asuma mentoringul. Si ma refer aici la cei care il solicita. Daca nu esti tipul de persoana care sa inveti din experienta altuia si ti se pare ca detii adevarul absolut, nu ai de ce sa-ti doresti acest demers.

2. Nu oricine este mentor, poate fi mentorul tau. Trebuie sa existe acea compatibilitate personala sau un nivel de simpatie optim. Oricum mentorii se implica total doar in relatiile cu cei de la care au la randul lor de castigat (energie, pozitivism, creativitate) sau cei care le amintesc de inceputul carierei lor.

3. Mentoringul nu-ti ofera solutii, ci te ajuta sa le descoperi. Asta inseamna ca daca astepti un ghid de respectat pentru a atinge succesul, nu ai sa-l capeti.

4. Cea mai grea parte a mentoringului este sa poti relationa direct cu mentorul tau, sa il determini sa-ti ofere ajutorul voluntar si neconditionat. Iar daca poti face asta, daca poti contacta o persoana care a atins deja succesul si maturitatea profesionala si o determini sa te ajute, eu una as paria ca n-ai nevoie de mentor…