In ultima vreme am tot avut surprize neplacute. Si ma intreb, oamenii grobieni, care stabilesc o intalnire pentru care isi fac programul inca 3 oameni iar ei nu apar, cei care strang mana unui angajat/ angajator si stabilesc o intelegere si apoi o incalca, cei care nu au nici un strop de respect pentru munca in general si munca altora in particular, a cui creatie sunt? Sunt creatia parintilor si a celor sapte ani de acasa? A scolii pe care o urmeaza? A organizatiilor in care se formeaza? A unui cumul intre acestea? Ok, nenorocul m-a facut mostru. Dar ajung la o varsta si incep sa ma raportez la altii. Oare nu vad ca-s grobian intre grobieni? Aleg sa raman asa?

Monstrii sunt creati de noi. Eu am creat un montru zilele trecute, bagandu-l in seama si fiind politicoasa. Se crede star. Dorit. Adulat. Cheltuim timp, minute Vodafone si spatiu in aplicatia noastra pentru el. Nu meritam asadar decat foarte putin loc in agenda-i plina si nici macar infimul respect. Ca si creator de monstru recrutabil, merit deci flitul primit!

Have a nice day grobianule (daca te recunosti in randurile astea, esti recuperabil)! A mea a fost ieri!