“La 22 de ani am fost selectionat ca “tanara speranta” a echipei Manchester Country Club pentru turneul din Africa de Sud. [...] Si m-am descurcat destul de bine, pana cand au inceput partidele oficiale. Moment in care am fost, in totalitate pe buna dreptate, lasat pe tusa si trimis sa ma ocup de mingile care se-ncurcau in plase. Eram plictisit. Mai rau, exact ca tatal meu, eram incapatanat. Si mai eram si ignorant.

Intr-o zi, la Durban, un barbat cu fata ingalbenita si care mie mi s-a parut teribil de batran [...] s-a prezentat politicos si m-a intrebat daca poate schimba doua vorbe cu mine. Mi-a spus ca tin bratele si mainile prea incordate. Mai ales bratul stang.

La suprafata, am fost si eu politicos. Dar nu credeam ca are dreptate. Am continuat exact ca pana atunci si am devenit din ce in ce mai putin eficace. [...] Treptat, am devenit un adevarat pericol pentru colegii mei de echipa, iar catre finalul turneului increderea in mine ajunsese la pamant.

Ei bine, barbatul care venise sa-mi ofere sfatul era nimeni altul decat Wally Hammond, unii dintre cei mai mari jucatori de crichet care au existat vreodata [...]. Cred ca atunci am ajuns in cel mai de jos punct posibil – sau, mai bine spus, in cel mai arogant!

De fapt, abia dupa ani de zile, am reusit si eu, in sfarsit, sa bag la cap aceasta indrumare importanta.

Intrebarea pe care mi-o pun este: de ce a fost nevoie de atata timp pentru ca aceasta idee simpla, dar vitala, sa-si gaseasca loc in mintea mea? De ce a trebuit sa fiu atat de arogant sau de suspicios? [...] Un lucru am invatat, totusi. N-am voie sa consider de la sine inteles ca, acum, cand ii cer cuiva sa-si bage in cap ce-i spun eu, nu va reactiona exact la fel ca mine, altadata.”

Povestea este spusa de Mike Brearley, fost jucator de cricket, devenit antrenorul care a condus echipa nationala engleza spre rezultate exceptionale si apoi speaker motivational.  Citatul este extras din ” Coaching pentru un coach – Dezvoltare personala pentru specialistii in dezvoltare personala” scrisa de Alison Hardingham impreuna cu insusi povestitorul, Adrian Moorhouse si Brendan Venter, aparuta la Editura Codecs, Bucuresti in 2007.