1. Esecul nu este opusul succesului, ci este o componenta a acestuia. Cei care par ca reusesc fara sa esueze au invatat in fapt din nereusitele altora.
2. Esecul face parte din vietile tuturor, desi pare ca doar unii ii sunt sortiti. Esuam profesional, personal, social, mai des si mai profund decat lasam a se vedea.
3. Nu putem invata cum sa facem fata esecului. Putem capata curajul de a-l infrunta, dar amarul de a-l trai nu poate fi inlaturat. Pur si simplu este prea divers, prea multiplu, prea prezent sa ne putem pregati pentru toate formele lui.
4. Desi intotdeauna pare definitiv, niciodata nu este asa. Exceptand situatia in care noi insine il purtam dupa noi, il perpetuam, il permanetizam.
5. Nu esecul este cel care doare cel mai tare, ci neputinta de a ni-l asuma in fata celorlalti. A ne spune noua „am gresit” pare simplu; a ne supune judecatii altora cu aceeasi sintagma este o tortura.
Inchei, fara a o contoriza, cu una dintre cele mai intelepte opinii despre esec:
„There are no failures – just experiences and your reactions to them.” Tom Krause