Zilele acestea presa de business (si nu numai), plus Social Media au facut virala o declaratie controversata a directorului diviziei Telecom din cadrul Samsung, prezent la conferinta ZF Digital:
„Cred ca este de preferat sa avem tablete in scoli intai si abia apoi sa rezolvam cu toaleta din curte.”
Gasiti detaliile aici, ulterior Cristian Cojocaru si-a cerut scuze, retragandu-si spusele. Moment in care a aflat ceea ce unii stiu de mult si anume ca partea cu retrasul este imposibila si odata zburat porumbelul va haladui in libertate pana cand memoria colectiva va uita la el.
Declaratia este nefericita. Dar dureros de adevarata, dragi confrati! Pentru ca generatii intregi de copii nu au parte de educatie de calitate in asteptarea unor bude decente. Sute de mii de copii nu doar ca invata in conditii improprii, dar calitatea actului educativ ii condamna definitiv la saracie. Nu faptul ca trebuie sa iasa in curte sa-si faca nevoile le taie aripile, ci faptul ca nu au manuale, profesori calificati, un proces educativ care nu doar sa-i alfabetizeze, ci sa-i ridice, sa le creeze aspiratii, sa le arate unde ar putea ajunge. In contextul asta va dati seama ce ar face o tableta in mainile lor? Nu au nici macar bocanci sanatosi de iarna, dar a avea tehnologia aceea disponibila zi de zi care sa-i ajute la invatat ar fi ca un Mos Craciun perpetuu.
Nu-l cunosc pe domnul in cauza, nu ma acuzati de partizanat. Dar in contextul in care reabilitarea unor scoli rurale dureaza in Romania cate 20 de ani, ce sa facem? Sa asteptam intai veceul? E ok asa? Calculati cate generatii de copii incap in 20 de ani. Cine e nebunul acum: cel care vrea sa astepte sau cel care zice ca daca nu putem schimba o societate, macar prioritatile sa le inversam?
Mai precizez ca la tara nici oamenii nu prea au toaleta in casa. Sa-i asteptam si pe ei si abia atunci sa revolutionam educatia?
Am picat si eu o data in mrejele discursului asta populist. Dar mi-am amintit apoi ca nu am dreptate.
Inainte de a primi pietrele voastre va anunt ca am fost invatatoare la tara, mi-am topit bocancii in soba si am facut fitness in toate cele patru anotimpuri alergand din sala de clasa la capatul terenului de sport unde erau budele. Iarna atingeam viteze record! Copiii din satul cu pricina fac asta si acum, dupa 20 de ani. Si vor mai face pentru multa vreme. Chiar vreti sa asteptam?