La inceputurile carierei am fost angajata ca specialist in ale resurselor umane la o firma oarecare, nici mare, nici mica. In prima saptamana de lucru mi s-a pus in brate un biblioraft imens, care cuprindea toate dosarele angajatilor si fostilor angajati.
Erau multe care m-au uimit. Dar cel mai tare m-a bulversat faptul ca fiecaruia dintre cei trecuti sau prezenti in firma i s-a testat la un moment dat coeficientul de inteligenta. Mi s-a parut absurd si discriminator. Cum sa dai teste de inteligenta la angajare? Si ce feedback ii dai unui candidat respins la interviu: esti prea prost? Sau mai grav, dupa angajare? Ce faci, maresti salariile doar celor cu IQ 100+?
De-a lungul timpului insa, pe masura ce am vazut multi oameni in organizatii, am realizat ca demersul cu pricina nu a fost absurd. Discriminator, chiar jignitor, da, dar nu absurd.
Pentru ca a prioritiza, a rezolva probleme profesionale curente, a surprinde esentialul dintr-o situatie data sunt toate atribute ale inteligentei. Si din punct de vedere managerial, este greu sa suplinesti toate aceste lipsuri, pentru ca, pur si simplu nu le poti anticipa. Te astepti ca cel de langa tine sa poata citi si respecta instructiunile unui produs/ aplicatii, sa poata face fata unor situatii banale, sa poata raspunde in mod inteligent unor solicitari. Dar uneori, ai suprize uriase.
Putem pune „incidentele” pe seama lipsei de motivatie sau a lipsei de atentie cauzate de anumiti factori. Dar uneori, oricum am da-o, este vorba uneori pur si simplu de capacitati intelectuale neantrenate.
Nici acum nu sunt de acord cu folosirea testelor de inteligenta in procesul de selectie sau dupa angajare. Dar cred ca intotdeauna trebuie incluse situatii sau intrebari care sa testeze flexibilitatea gandirii, capacitatea de a analiza, de a abstractiza, de a compara. Pentru ca degeaba exista experienta anterioara, abilitati chiar, daca nu exista acel motor central care sa le puna in miscare corespunzator: inteligenta.
Pentru a termina intr-o nota amuzanta, am sa inchei cu parafraza unui banc politic.
Dumnezeu a dat omului trei calitati: inteligenta, onestitatea si dragostea pentru munca. Dar nimeni nu poate avea mai mult de doua deodata. Deci:
– Cine este inteligent si iubeste munca – nu este onest.
– Cine este onest si iubeste munca – nu este inteligent.
– Cine este inteligent si onest – nu iubeste munca.
O saptamana productiva!