Noua gaselnita in articolele despre HR de la noi este video CV-ul. De ceva ani incoace, acesta este cu regularitate prezentat ca fiind inovatia secolului, un „must-have” al cautatorilor de job si un instrument exeptional de selectie pentru recruiteri.
Carevasazica nu ai video CV esti mort din punct de vedere cariera. Si nu ceri video CV esti un profesionist HR obosit, trist si batran.
Mi se pare acceasi placa veche si zgariata a manualelor scolare. Vrem manuale scolare noi, digitale, fara sa tinem cont ca informatiile sunt din secolul trecut. Si ca sa actualizam informatiile trebuie actualizata curricula scolara. Si pentru asta, ar trebui sa stim care este viziunea noastra, ca societate, asupra educatiei, ce fel de om trebuie sa scoata scoala romaneasca. Adica punem caruta inaintea calului si ne miram ca nu merge.
Cam asa si cu CV-ul. Vorbim despre cel video in contextul in care nici 10% din companiile romanesti nu au indicatori de performanta setati in mod real. Adica nu stim ce asteptari avem de la viitorii angajati, dar cu siguranta ca daca dau bine in film vor fi mai productivi.
CV-ul clasic are multiple avantaje pentru cei care se ocupa de recrutare si selectie: este usor de urmarit, te ajuta sa-ti pastrezi focusul asupra informatiei, poti sublinia, adauga intrebari in timpul parcurgerii sale. Dar mai presus de orice, ofera sanse egale candidatilor cu experienta similara de a fi invitati la un interviu.
Alte avantaje: efectul de halou este minimizat, poti analiza calitati precum atentia la detalii sau capacitatea de a sintetiza informatii si il poti urmari si in timpul discutiei fata in fata. Poate fi folosit de tot candidatul, de la vladica pana la opinca, in plus este de baza in proiectele de recrutare in masa. Ganditi-va cate filme ar fi de vizionat intr-un proiect de recrutare simultana a 100 de agenti call-center.
Este adevarat ca si video CV-ul are avantajele lui. Selectia anumitor pozitii in sales, marketing, relatii cu clientii, de exemplu chiar ar putea fi optimizata si scurtata daca, inainte de interviu, ar exista un film de prezentare cu respectivii candidati. Este si cazul anumitor pozitii creative.
Dar inovatia in HR nu sta in astfel de detalii. Ea deja exista si functioneaza, si tocmai de aceea nu mai sta nimeni sa o analizeze: social media a devenit un ajutor fantastic in recrutare (si in selectie), timpul de lucru a devenit inimaginabil de flexibil pentru anumite joburi, iar biroul a devenit pentru multi un loc virtual. Probabil ca vremurile in care angajatii vor fi selectati in urma unui proces 100% electronic, online nu sunt departe. Dar nu asta ar fi marea evolutie, ci toate acele mecanisme care au impus-o.
Ca nota finala, m-ar bucura ca presa si blogurile din Romania sa lase traducerile articolelor din presa straina si sa reflecte realitatea din piata muncii autohtona asa cum este ea – extrem de polarizata. La un capat stau corporatiile, cu politici HR aliniate sucursalelor din economii puternice, care stiu insa cat si cum pot forta regulile de la noi si IMM-urile care inca au probleme in a intelege elemente de bun simt ale managementului resurselor umane, care copiaza via Google chestionare de evaluare si fise de post si nu inteleg de ce angajatii nu performeaza.