Una dintre cele mai frecvente suparari ale top managerilor tine de capacitatea organizatiilor pe care le conduc de a inova. Motivele cauzatoare invocate cel mai des tin de calitatea resursei umane autohtone, care n-ar avea aceasta abilitate tocmai din cauza educatiei formale pe care o „suporta”.
Cauzele sunt insa mult mai multe si mai complexe si imi permit sa le enumar aici:
– Este adevarat, resursa umana este si ea responsabila. Dar tocmai cea de top: managerii trebuie sa dea primii un exemplu de urmat in a gasi cai inovative de a… inova. Ceea ce se intampla rar, in schimb apar des reprosuri directe la adresa angajatilor necreativi, cereri de tipul: „pana maine sa vad pe birou o lista cu trei idei bune de a atrage clienti noi” sau sedinte scortoase si incrancenate in care se cer solutii inovatoare. Deloc creativ sau macar eficient.
– Un alt motiv este lipsa programelor de instruire, a cursurilor, conferintelor la care angajatii ar trebui sa participe constant. Ideile bune nu vin din neant, asa cum cred neinitiatii, ci vin dupa ore de documentare, invatare, dupa ce au aparut informatii care pot fi manipulate in mod creativ. Angajatii trebuie asadar incurajati permanent sa citeasca, sa invete, sa cunoasca inventiile altora.
– Abundenta de reguli, regulamente, pasi de urmat in realizarea unei activitati nu lasa loc de inovatie. Cand un angajat este concentrat in a urma cu strictete procedura, nu poate fi creativ. Cea mai criminala mi se pare justificarea orelor de lucru prin clasicul tabel cu activitati zilnice. Sa pui un angajat sa-si justifice fiecare minut lucrat inseamna, in primul rand o ofensa la adresa propriilor manageri care nu pot urmari activitatea departamentelor fara defunctele fise de lucru. Apoi la adresa tuturor angajatilor, pe care ii consideri, din oficiu si in intregime, niste lenesi care ar putea sta daca n-ar avea de dat justificari. Nu in ultimul rand, reprezinta un dat cu tifla inovatiei, despre care vorbim aici.
– Supraincarcarea. Daca angajatii nu au nici timp de somn sau masa, cum ar putea avea de a gandi inovativ, de a gasi solutii noi la probleme vechi?
– O cultura organizationala care abuzeaza de masuri punitive, de asemenea stopeaza orice initiativa sau orice fior creativ. Cand stii ca greselile iti sunt vanate si pedepsite constant, nu iti prea arde a gandi la modalitati noi de a-ti face mai bine treaba, la produse noi sau la orice inseamna inovatie. Pedeapsa duce intotdeauna la un comportament de tip adaptativ, in care angajatii isi protejeaza dosul intensiv si invata sa arunce pisica moarta de la unul la altul.
– Sedintele sunt moartea sigura a inovatiei. Iar cele redundante (sedinta de vanzari zilnica de la ora 14,00) o ingroapa teribil de adanc. Grupurile de lucru, sedintele ad-hoc sunt utile, la fel si iesirile in „gasca” a angajatilor in afara spatiului formal al biroului.
– Nu in ultimul rand si fara a epuiza lista, poate ca nu toate organizatiile ar trebui sa faca din a inova un obiectiv prioritar. Dar sunt unele pentru care este o necesitate (IT, de exemplu) si unele pentru care inovatia va reprezenta, la un moment dat, un pas salvator. Fiecare va trebui asadar sa-si seteze obiective realiste si sa incerce sa le atinga diferentiat.