Despre criza de resurse umane din domeniu IT se discuta de ani buni. Sute de articole si zeci de vinovati, in top fiind guvernantii, firmele care nu dau salarii suficient de mari (IT-ul nefiind chiar codas…) sau recruiterii care nu se pricep.
Este de vina guvernul, oricum s-ar chema el, ca facultatile nu produc suficient capital uman? Probabil ca da, lipsa de viziune in a conduce destinele educatiei de la noi este un subiect intens dezbatut. Cu toate acestea, m-am mirat intotdeauna sincer ca nici invatamantul privat nu pare a profita de acesta oportunitate si nu suplimenteaza serios numarul locurilor in facultatile tehnice.
Sunt de vina firmele? Prosibil sa fie, lipsa de leadership este de notorietate si nu pare a fi compensata de altele. Cu toate acestea majoritatea firmelor din IT si-au rafinat, in limita posibilitatilor, discursul si stilul de management si au prioritizat, asa cum s-au priceput, elementul uman.
Sunt de vina recruiterii? Cu siguranta, lipsa de experienta a unora sau presiunea uriasa de pe capul altora indepartand probabil o parte dintre candidatii eligibili. Lipsa de curaj sau excesul de zel asemenea.
Totusi, nici macar unul dintre potentialii vinovati nu ar putea lovitura de gratie. Guvernele se tot schimba, in plus putem spune ca IT-ul a fost de-a lungul timpului vedeta lor, firmele platesc salarii de top comparativ cu alte industrii, iar recruiterii pot lipsi din ecuatie, sunt oricum doar niste intermediari, nu pioni principali ai relatiilor de munca.
De ce nu avem asadar mai multi absolventi de studii tehnice? De ce IT-ul nu reuseste sa iasa din cercul vicios al cererii prea mare de resurse?
Un raspuns mi-a fost dat intr-un schimb de pareri prilejuit via LinkedIn de un articol care aborda aceeasi tema.
Cauza ar putea fi asadar chiar evolutia demografica a Romaniei – constant descendenta si prea mica. Se nasc mai putin de 200.000 de copii anual, din care devin absolventi de liceu 130.000- 140.000 si promoveaza examenul de bacalaureat aproximativ 80.000.
80.000 de potentiali studenti, care se pot indrepta spre avocatura, medicina, marketing, contabilitate, medicina, limbi straine, chimie, fizica, geografie, arte plastice, constructii, matematica, informatica si multe altele. Adica, intr-o estimare generoasa am putea avea anual 10.000 de absolventi de studii tehnice.
In realitate sunt cam 7000, semn ca problema nu este doar in facultati ci si mai jos, la licee si gimnazii. Unde Matematica ramane o materie spinoasa, parintii fiind din ce in ce mai agasati de dificultatea programei, iar computerul o ustensila mai degraba vintage.
Apoi facultatile nu au nevoie doar de amfiteatre, scaune si creta pentru a primi mai multi studenti. Au, la randul lor nevoie de personal calificat. Ori cati absolventi din zona tehnica raman in invatamant? Extrem de putini, acesta fiind si motivul pentru care vechea garda nu se preda, iar noile tehnologii isi fac cu greu intrarea in curricula.
Asa ca tot la demografiea in scadere ajungem si oricat ar vrea guvernul, ministerul, recruiterii sau buzunarele top managerilor nu am putea avea mai multi IT-sti. Sa nu uitam ca nu doar IT-ul deplange lipsa de oameni.
Un alt posibil raspuns ar fi schimbarea vremurilor. Societatea actuala este profund diferita de cea care a produs primele generatii de programatori, care au reusit, in ciuda exodului agresiv, sa puna bazele unei industrii puternice. Avem acum alte valori, alte percepte.
Primii IT-sti au fost creatia sistemului de invatamant vechi, in care stacheta era ridicata extrem de sus, elitele erau favorizate, iar cadrele didactice aveau un statut profesional privilegiat. Acum se vorbeste despre sanse egale tuturor, dar par a fi favorizati elevii mai degraba slabi, stacheta coboara tot mai mult, iar cadrele didactice au inceput sa plece in strainatate pentru a ingriji batrani.
Acum vrem sa le fie usor copiilor nostri si uitam ca performanta nu este deloc facila. Asa ca simplificarea constanta a programei scolare (care inteleg ca este tot prea stufoasa, grea, inaccesibila) a venit cu un pret: scaderea constanta a numarului de elevi de medie si top, adica a acelor elevi cu potential, care pot deveni profesionisti in anumite domenii de activitate.
Nu ne place sa-i stim disciplinati, dar uitam ca disciplina este o componenta esentiala a succesului. Nu ne place competitia, dar uitam ca, social vorbind, nu avem premisele de a renunta la ea.
Eu nu spun asadar ca guvernantii nu au o vina, pentru ca au. Eu nu spun ca firmele nu au o vina, pentru ca au.
Dar si noi, ca popor, am reusit sa aruncam la gunoi avantajul competitiv al unui sistem de invatamant care privilegia elitele si am creat un dezavantaj: nu suntem foarte multi, nu mai suntem nici foarte buni, dar avem pretentii din ce in ce mai mari.
Iata asadar si o posibila iesire din criza resurselor IT. Pentru ca unde nu-i cerere, nu-i mare bai ca-i praf oferta. Din fericire, suntem inca relativ ieftini. Ramane de vazut daca dupa noile schimbari fiscale ne mai iese si asta.