„[…] Aceasta implica unele aspecte de baza privind motivatia umana, definite de McGregor ca Teoria X. Acestea sunt:
1. Omul obisnuit detesta in mod inerent munca si o va evita, daca este posibil. Astfel managementul trebuie sa puna accent pe productivitate, stimulare si pe „ziua de munca cea corecta”. De asemenea, sa elimine „restrictiile asupra rezultatelor”.
2. Din cauza acestei caracteristici umane de refuz al muncii, majoritatea oamenilor trebuie controlati, condusi si obligati (prin metode coercitive) sa depuna efortul necesar atingerii obiectivelor organizatiei.
3. Omul mediu prefera sa fie dirijat, evita responsabilitatile, are ambitii relativ mici, doreste, in primul rand, securitate.
Teoria X a rezistat mult in timp, desi nu a fost expusa in mod direct. S-a intamplat asa pentru ca, fara indoiala, aceasta teorie oferea o explicatie pentru unele comportamente umane din diferite organizatii. Dar sunt, totusi, si multe alte aspecte usor de observat […] care nu pot fi explicate pornind de la aceste premise. McGregor propune o alternativa, Teoria Y, in care principiul de baza al integrarii, ia locul dirijarii si al controlului. Punctele de vedere despre motivatia umana ale teoriei Y sunt:
1. Efortul fizic si mental sunt la fel de naturale ca jocul sau odihna. O persoana obisnuita nu respinge in mod inerent munca […]
2. Controlul extern nu este singura metoda de a determina depunerea efortului. Oamenii pot exercita autoconducere sau autocontrol in atingerea obiectivelor.
3. Cea mai semnificativa recompensa […] este satisfacerea nevoilor individuale de autoafirmare. Aceasta poate fi un rezultat direct al efortului dedicat realizarii obiectivelor organizatiei.
4. Omul mediu invata, in conditii propice, nu numai sa accepte dar si sa caute raspunderea.
5. Tot mai multi oameni sunt capabili sa contribuie creativ la solutionarea problemelor organizationale.
6. In prezent, potentialul omului mediu nu este folosit in intregime.”
Fragment din „Managementul organizatiilor” de D.S. Pugh & D.J. Hickson, publicat de CODECS.