Ce ar trebui sa invatam din asta?

Ce ar trebui sa invatam din asta?

Au fost ani grei din punct de vedere economic, social, individual. Banii s-au facut cu dificultate si tot asa s-au cheltuit. Putini au avut prioritati rafinate, multi alegand sa lupte pentru a supravietui. Unii corect si frumos, altii murdar, miseleste. Dar pe cat de rau ne-a lovit, pe atat de fireasca a fost aceasta etapa.

Din punctul de vedere al managementului resurselor umane, pare ca ne-am intors in secolul XIX. Joburi greu de dibuit, si mai greu de pastrat si multe drepturi pierdute sub semnul fals al lipsei de bani.

De ce zic fals cand el este real? Pentru ca este normal ca lipsa de bani sa micsoreze salarii sau sa mareasca responsabilitati. Dar nu este deloc sanatos ca din aceeasi cauza sa pierzi respectul angajatorului fata de persoana, timpul si munca ta sau sa pierzi elementele unui mediu de lucru normal care devine patologic pana la agonie.

Ce ar trebui sa invatam din asta?

Organizatiile mai mari sau mai mici si cei care le pastoresc ar trebui sa invete ca nu este suficient sa te adaptezi continuu, este nevoie de mult mai mult de atat. Exista niste pacate care duc spre deces iminent. Nu este suficient sa gasesti o cale prin care sa dai salariile in fiecare luna. Este nevoie de leadership, viziune, inovatie. Nu o zic doar cartile, o zice practica de zi cu zi, o zic povestile reale ale supravietuitorilor autentici. Nu poti creste durabil doar cu spaga, pacaleala, tunuri sau istorica teapa. Este suficienta o rasfoiere a arhivei ziarelor de business autohtone pentru a gasi exemple cu duiumul care sa ilustreze ce spun aici.

Ca angajati ar trebui sa intelegem ca jobul este calea de a castiga bani si nu insasi existenta noastra. Ca trebuie sa ne gasim fericirea si echilibrul in celelalte elemente: familie, pasiuni, prieteni. Si sa renuntam la asteptarile nerealiste. Sa nu mai visam la dreptate, echitate, corectitudine, ca ele platesc doar facturile avocatilor. Sa ne facem treaba cu daruire si pricepere, dar sa lasam pasiunea si inflacararea in sertarul dedicat viselor. Iar daca cineva de la locul de munca gaseste calea sa-l deschida, inseamna ca suntem cu adevarat norocosi.

Asta este normalitatea. Jobul nu inseamna acasa, vorba unei triste reclame, oricat de frumos am fi mintiti prin mesaje corporatiste bine ticluite.