Adevarata provocare

Adevarata provocare

In proiectele de recrutare si selectie se cer adesea cei mai buni candidati. Angajatorii isi doresc angajati bine pregatiti profesional, echilibrati din punct de vedere psihologic, auto-motivati si adaptabili, care, fara o instruire prealabila, sa inteleaga si sa-si asume in mod spontan si rapid procesele, fluxurile de lucru din cadrul companiei, relationarea cu actualii/ potentialii clienti.

Evident ca acest tip de candidat exista in egala masura in care exista si companii care isi trateaza si platesc angajatii in mod echitabil, pretuiesc balanta viata personala-viata profesionala si investesc in crearea unei culturi organizationale sanatoase. Sunt, cu alte cuvinte de-ale stramosilor nostri, „rara avis”.

De cele mai multe ori apare astfel un compromis, cel pe care clientul final il considera rezonabil: fie primeaza experienta in detrimentul profilului psihologic, fie potentialul, fie costul redus al salarizarii.

Problema este ca la nivel global, toate statisticile arata o criza de talente. Care se acutizeaza si nu are sanse reale de a fi contracarata rapid.

In acest context, cum mai pot fi inovate procesele de recrutare si selectie? Cum ajungi la acesti Top Performers? Raspunsul pare absurd: nu-i mai cauti si pui bazele unei organizatii in care, la nivel ierarhic mediu sau la baza, oricine sa poata performa rapid, indiferent de profilul sau personal si profesional.

A cauta candidatii dezirabili inseamna, in anumite cazuri, a cauta un unicorn in Codrii Vlasiei. Devine un obiectiv intangibil, asa ca cea mai fireasca modalitate de actiune este una adaptativa: a invata ca organizatie sa lucrezi si sa obtii performante, cu ajutorul oricarui tip de angajat.

Asta inseamna o munca uriasa in a proceduriza activitatea, in a construi fluxuri de lucru facile si putin costisitoare, in a evalua constant angajatii pentru ca feed-back-ul aduce reglaj sistemului construit, imbunatatindu-l.

Dar este noua si adevarata provocare si presupune viziune, inteligenta organizationala,  o cultura bazata pe „se poate mai bine” in loc de „las-o ca merge asa”. Presupune o schimbare de mentalitate la nivel de management si investitii in managementul resurselor umane. Dar va deveni cat de curand singura cale generatoare de succes.